Cine sunt si de ce ma agit?

Salut si bine ati venit pe acest sit. M-am gandit ca n-ar fi rau sa ma prezint pe scurt si sa explic de ce ma agit cu promovarea acestor idei (care, repet, nu imi apartin). Nu ca ar fi prea importante detaliile astea dar totusi… 

Pe mine cum ma cheama?

Silviu Iulian Alb ma numesc (Iulian, ce mai), m-am nascut in Romania si am vreo 40 de ani (hai noroc si sa traiesc). Am absolvit Facultatea de Fizica din Bucuresti, programul MBA al scolii Freeman, iar in prezent sunt student doctorand (student profesionist) la University of New Orleans. Un student prea grozav n-am fost niciodata (cu exceptia clasei a IV-a) dar pot spune ca ceva inclinatii pentru matematica am. Dar aptitudinile mele nu conteaza, ca nu este absolut nici o legatura intre cat sunt eu de fraier/istet si cat sunt ideile astea de grozave. Prea instarit nu sunt dar, pentru ca ma multumesc cu putin, sunt oarecum independent financiar ceea ce imi permite sa dedic timp promovarii acestor idei. Precizez asta ca sa nu credeti ca m-a tocmit cineva pe bani grei (nu c-ar fi fost vreo crima). 

Eu alta treaba nu am decat sa bat campii cu utopiile astea?

Ideile astea doua merita promovate deoarece, impreuna, vor realiza doua deziderate care in general nu prea se impaca: cresterea eficientei/competitivitatii economiei, si scaderea nivelului de stres in societate.

Eu cunosc atat viata in comunism (ca eram in Romania pe vremea lui Ceasca) cat si viata in capitalismul salbatic (ca locuiesc in SUA din 1999). In comunism viata nu e deloc stresanta dar economia e ineficienta rau; in capitalismul salbatic economia e eficienta, nimic de zis, dar viata e un stress continuu. Ideile propuse impaca si capra si varza realizand, ca sa zic asa, “domesticirea capitalismului”. Sistemul propus ne va permite tuturor sa ducem o viata mai linistita, mai senina si mai vesela (parerea mea). Asta e motivul pentru care ma agit, si nu altul.

Oricum nu e ca o sa ma “sacrific” pe altarul acestei idei. Am sa incerc insa sa o promovez, ca in fond munca nu e deloc neplacuta (mai bibilesc la sit, mai scriu o scrisoare, mai dau un telefon, mai pun tara la cale cu alti pasionati), de masa si cazare nu imi fac probleme (si aici imi pare rau ca nu toti suntem in aceeasi situatie), si am satisfactia ca pun umarul la o initiativa care merita.

Diverse observatii, precizari si lamuriri.

Prima idee (inlocuirea impozitelor directe cu un impozit unic pe consum) va elibera economia de povara impozitelor sporindu-i brusc eficienta. Deci inceteaza impozitarea activitatilor care creaza valoare (productia) si incepe impozitarea activitatilor care o distrug (consumul). Aceasta prima idee este (sau ar trebui sa fie) visul oricarui politician de dreapta deoarece creeaza o economie de piata cat se poate de libera (mai libera decat este in prezent economia SUA!). 

A doua idee (distribuirea unui procent din PIB in mod egal tuturor cetatenilor sub forma unui cec lunar) va crea un prag minim al nivelului de trai pentru toti cetatenii. Jungla ii lasa pe cei slabi sa moara; o societate care se vrea civilizata ar trebui sa procedeze altfel. Aceasta a doua idee este (sau ar trebui sa fie) visul oricarui politician de stanga deoarece permite o distribuire echitabila a beneficiilor progresului economic (si asta fara sa afecteze catusi de putin competitivitatea economiei!).

De mentionat ca prima idee va declansa o reactie in lant. Cum asa? Pai aplicarea ideii va spori imediat competitivitatea economiei, ceea ce inseamna ca moneda tarii respective se va aprecia brusc, ceea ce va atrage inevitabil atentia presei si a politicienilor din alte tarii. Si ce vor remarca acesti politicieni? Vor remarca ca propria economie a ramas de caruta la capitolul competitivitate si ca, prin urmare, capitalurile au inceput sa migreze usurel spre noul-creat paradis fiscal. Urmarea va fi ca celelalte tari nu vor avea de ales si vor trebui sa adopte urgent noul sistem. Cu alte cuvinte o sa sara scantei. Palpitant, nu?

De mentionat de asemeni ca oricat de mare ar fi procentul din PIB distribuit in mod egal tuturor cetatenilor (idea a doua) economia tot perfect libera ramane (firmele tot scutite de orice fel de impozit raman). Prin urmare sistemul propus ar permite chiar si unei tari socialiste sa aiba o economie tot atat de competitiva ca economia unei tari capitaliste! Dar smecheria functioneaza numai daca tara cea socialista isi finanteaza bugetul exclusiv prin impozitarea consumului.

Intr-o economie globala cele doua idei propuse (impreuna) sunt singura sansa (ca sa zic asa) a social-democratiei. Cu alte cuvinte impozitele directe sunt motivul pentru care, intr-o economie globala, social-democratia nu poate fi competitiva (deci viabila) dpdv economic. Dupa mintea mea simpla idea asta e cam revolutionara. Tu ce zici?

Imi pare clar ca, odata ce populatia se va obisnui cu cecul lunar de la guvern, nici un politician nu va mai putea vreodata sa il elimine (e la mintea cocosului). Dimpotriva, vor fi oarece presiuni pentru cresterea lui treptata. In timp, acest cec lunar ar trebui sa domoleasca (indirect) “disperarea” celor care muncesc 16 ore pe zi pentru ca cele 7 limuzine din garajul celor 3 vile (a cate 15 camere fiecare) proprietate personala sunt prea putine ca sa se poata bucura de viata asa cum se cuvine. Suportul social echitabil va indrepta societatea spre o “cumpatare economica” ireversibila, care va permite tuturor sa traiasca mai bine (inclusiv “disperatilor” desi poate acum nu le vine a crede).

Si aceasta cumpatare economica va permite in cele din urma si mediului inconjurator sa “scoata camasa” caci, in fond, pe termen lung, mult laudata lacomie capitalista e principala amenintare ecologica.

In concluzie.

In concluzie rezultatul reformei propuse va fi o societate cu o economie de piata cat se poate de eficienta in care totusi viata nu va fi din cale afara de stresanta. Iar cei ambitiosi vor avea conditii ideale ca sa se desfasoare, iar cei care sunt mai “poeti” nu vor muri nici ei de foame. Si nu va avea nimeni motiv sa se simta nedreptatit devreme ce toti (atat cei bogati cat si cei saraci) primesc acelasi cec lunar si toti sunt supusi aceluiasi impozit pe consum (platesti proportional cu cat consumi, cum e si firesc). Politicienii de dreapta vor avea economia de piata perfect libera la care tot viseaza, iar politicienii de stanga vor fi perfect multumiti atata vreme cat cecul lunar va fi suficient de consistent (iar consistenta acestuia e realizabila deoarece nu scade competitivitatea economica!). Iar ecologistii ar trebui sa fie si ei multumiti ca economia “nu o va lua pe aratura” facand mediul inconjurator harcea-parcea. Si vom traii cu totii fericiti pana la adanci batraneti.

Daca te bate gandul sa pui si tu umarul.

Sistemul propus e simplu (ca orice idee geniala) dar va avea un impact cat se poate de solid (istoric cred eu) atat asupra economiei, cat si asupra politicului. Unii vor realiza importanta/potentialul acestuia abea dupa punerea lui in practica, iar altii (mai pe faza) vor intelege importanta lui inainte de aplicarea acestuia. Eu mai ales celor din urma as vrea sa ma adresez.

Hai sa incercam sa le-o luam inainte americanilor. Nu ca sa ne batem cu caramida in piept ca am aratat noi romanii omenirii “cum se procedeaza” (ca, daca imi amintesc bine, mandria nu e un lucru bun), ci pentru ca exista avantaje concrete in a fi primii care adopta acest sistem.

Nu-mi pare firesc sa le pretindem tinerilor sa promoveze aceasta idee, ca sunt ocupati sa-si faca un rost in viata. Tot noi astia “la a doua tinerete” ar trebui sa ne implicam, ca avem o situatie materiala mai stabila si suntem inarmati si cu experienta, nu numai cu istetime.

Eu la promovat nu prea ma pricep, dar daca ne strangem mai multi si reusim sa colaboram cat de cat eu zic ca o sa mearga treaba. Dupa parerea mea ai putea sa ajuti in felul urmator:

·    In primul rand fi la curent cu argumentele care sustin ideile propuse;

·    In al doilea rand, pomeneste-le si prietenilor tai de ele;

·    In al treilea rand, sugereaza-le sa aprofundeze chestiunea;

·    In al patrulea rand, hai sa mai tinem legatura.

Cam asta ar fi strategia mea de promovare: sa dam sfoara in tara (genial). Dar linistit asa (cate putin in fiecare zi), sa nu creada lumea ca suntem niste exaltati. Plus ca… revolutie, revolutie… dar trebuie sa mai si traim.   

Ce am intreprins eu pana acuma.

Daca vrei sa stii cam ce am intreprins pana acuma citeste acest jurnal (daca pot sa-i zic asa). Pe scurt, am discutat cu Ionut Popescu, Marius Bortea de la Academia Catavencu, Victor Ciorbea si altii, si am scris principalelor partide politice si lui Ilie Serbanescu. Mari succese nu am inregistrat pana acuma dar m-as mira sa nu vina si astea pana la urma. Daca ai vreo sugestie scrie-mi.